lasi, oraşul aşezat pe şapte coline, precum Roma, este, fără indoială, „inima" Moldovei. Târgul laşilor a inceput să se dezvolte din secolul al XV-lea, după ce domnitorii moldoveni şi-au stabilit reşedinţa aici; in perioada secolelor XVI-XIX, când a fost capitala provinciei Moldova, au fost construite cele mai multe dintre superbele construcţii ale laşiului.

Nicăieri în România nu se află adunate, pe un spaţiu atât de restrâns, mai multe biserici, mănăstiri şi schituri ca în provincia Moldova din partea de nord-est a României. Ridicate mai ales de voievozii moldavi din familia Muşatinilor, aceste splendide mănăstiri serveau, în acelaşi timp, şi ca necropole domneşti. Potrivit cronicilor, Stefan cel Mare (1457-1504), „zidul de apărare al creştinătăţii", după fiecare din bătăliile purtate cu turcii, ungurii şi polonii ar fi construit câte o biserică sau mănăstire. Nu se ştie cât adevăr riguros cuprinde această aserţiune, cert este că de pe urma domnitorului au rămas zeci de lăcaşuri religioase. Domnia lui Petru Rareş a continuat tradiţia marelui voievod Stefan; din această perioadă datează valoroasele fresce pictate de la Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Probota, mănăstin înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO.